carti

Viermele de mătase – o crimă lipsită de finețe

March 25, 2017
Viermele de mătase, Robert Galbraith

Viermele de mătase este, după părerea mea, cea mai bună carte din seria Cormoran Strike a lui Robert Galbraith (care după cum vă ziceam și în postarea asta este pseudonimul lui J.K. Rowling). Motivul pentru care îmi place atât de mult cartea cred că are a face cu faptul că toată acțiunea se învârte în lumea literară unde deja celebrul detectiv dă buzna și calcă pe orgolii fără menajamente.

Scurt moment de proiecție în lumea scriitoricească din România

Pot doar să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă un autor român discreditat într-o oarecare măsură, tolerat parțial și marginalizat de majoritatea talentelor literare ar scrie o carte care să fie o satiră de prost gust, obscenă, grotescă și ridicolă la adresa marilor autori români contemporani, lovind direct în punctele lor slabe, scoțând la iveală, într-un mod creativ prin simboluri și comparații, cele mai meschine secrete ale acestora. Ar fi un bestseller oare?

Nu stiu. Probabil la fel ar fi fost și cu cartea lui Owen Quine, Viermele de mătase, dacă autorul nu ar fi dispărut fără urmă la câteva zile după ce înmânează cartea editoarei lui. Angajat de soția acestui autor detestat de toți din lumea literară, Cormoran Strike, alături de asistenta lui, Robin Ellacott, pornește în căutarea scriitorului pierdut. Ceea ce găsește însă este un scriitor mort, ucis într-un ritual tulburător, demn de imaginația celor care au scris serialul Hanibal. Nu îl recomand nimănui.

Puncte forte

De aici cartea urmărește traseul obișnuit al unui roman polițist. Însă ce face deliciul acestei roman este faptul că Galbraith are îndrăzneala să dea cortina la o parte lăsând la vedere, după cum a făcut și în Chemarea Cucului, intrigile și imperfecțiunile unei lumi pe care noi suntem obișnuiți să o vedem doar în lumina și glamoarea reflectoarelor.

Modul în care e construită intriga îmi aduce aminte de Crimă în Orient Expres a Agathei Christie unde, la fel ca aici, fiecare personaj pe care detectivul îl întâlnește pare să aibă un motiv să scape de proaspătul decedat.

Ar mai fi de menționat că tensiunea dintre Robin, Cormoran și logodnicul lui Robin (tot timpul îi uit numele – asta pentru că are un nume comun, gen Bogdan sau Marcu – no offense dacă te cheamă Bogdan sau Marcu și citești postarea aceasta), este într-o continuă creștere. Însă ce îți dă un boost de pozitivism este că atunci când contează, Robin – asistenta blondă pe tocuri, cu abilități native de detectiv – se poate baza pe amândoi. Până la un punct cel puțin. Personajele prind profunzime cu fiecare pagină pe care o întorci, motivele lor devin din ce în ce mai ancorate în personalitatea lor și realizezi că sunt oameni ce trăiesc nu după un script prestabilit, ci după niște instincte și rațiuni cât se poate de logice, ceea ce le oferă rotunjime și adâncime. În asta cred că se vede cel mai bine talentul lui Glabraith (iar a lui Rowling în seria Harry Potter).

Concluzie

Luați și citiți Viermele de mătase. E superbă. Groasă, către 500 de pagini, dar superbă. Sunt aproape sigur că și traducerea în română este excepțională, însă pentru că bookdepository e mai accesibil câteodată decât librăriile din România, am pus mâna pe carte în limba în care a fost scrisă. De aceea, vă recomand să o lecturați, dacă aveți ocazia, în engleză. O găsiți la un preț foarte bun aici. În încheiere vă las cu un truism cu care sunt sigur că editurile sunt de acord:

“We need readers,” muttered Daniel Chard. “More readers. Fewer writers.”

carti

Chemarea Cucului si un detectiv cu piciorul pe pamant

February 11, 2017
The Cuckoo's Calling by Robert Galbraith

Am facut o saptamana pauza de la postat pe blog (si de la citit pentru ca uneori pur si simplu nu exista suficiente ore in zi sa reusesti sa termini o carte). Iar acum am revenit, cu o recenzie (poate cam mult spus) la o carte pe care am citit-o cu cativa ani in urma, inainte sa devina fenomen international si sa afle toata lumea cine se afla in spatele pseudonimului. Cartea despre care vreau sa va vorbesc putin se numeste Chemarea Cucului, in romana si este scrisa de Robert Galbraith, care nu este nimeni altcineva decat J.K. Rowling.  Continue Reading…

carti

Nightfall Gardens. Volumul 1. Nu cred ca am sa ajung vreodata sa il citesc pe al doilea

January 28, 2017
Nightfall gardens front cover

Cartea Nightfall Gardens incepe de la o premiza buna, are un setting chiar interesant, insa actiunea este pe repede inainte, personajele sunt superficiale, fara vreo motivatie credibila in spatele actiunilor lor, iar dialogurile sunt fortate sa duca povestea mai departe, poveste care oricum e lasata in aer la sfarsitul cartii, deci nu rezolva nimic. Probabil se voia un final deschis, un cliffhanger, cum e la moda. Volumul 1 se termina cam pe acolo pe unde ar incepe un roman bun. Nightfall Gardens este un mix de mitologie si fanstastic.  Recunosc, mi-a placut bucata de fantastic, insa partea de mitologie pare o copie stearsa a ce a scris Rick Riordan (pe care nu l-am citit integral, inca). Continue Reading…

carti

Politistul povestitor

January 22, 2017
Flash-uri din sens opus, Marian Godina, politistul povestitor

Inainte de Craciun, cand am decis in sfarsit sa ajung pe acasa de sarbatori, am zis sa-i iau varului meu un cadou. Plimbandu-ma prin Carturesti Carusel ochii mi-au cazut pe cartea domnului Marian Godina, vestitul politist povestitor de pe facebook care isi istoriseste cu umor intamplari din trafic si/sau din viata lui.

Voiam de ceva timp sa rasfoiesc cartea asa ca am luat-o si pana sa ajung sa o fac cadou aproape am terminat-o. Acesta e si motivul pentru care nu  e pe lista cartilor citite in 2016. Mi-au mai ramas doar vreo trei-patru povestiri necitite, insa cu prima ocazia cu care ajung in Carturesti promit sa le citesc. Si varu’, scuze ca ti-am rasfoit cartea. Insa, am fost foarte grijului sa nu indoi colturile paginii.

Continue Reading…

carti

Regatul umbrelor.

January 14, 2017
Grisha World Map

Cred ca unele carti e bine sa le citesti la o anumita varsta. Da, unele carti sunt nemuritoare, nu in sensul ca nu le uita timpul, ci in sensul ca pot fi citite la orice varsta. Micul Print, Stapanul Inelelor si poate Procesul de Kafka le poti citi la orice varsta. Nu sunt foarte sigur de ultima.

29-30 de ani nu cred ca e o varsta foarte buna pentru a citi trilogia Grisha scrisa de Leigh Bardugo. Sau poate m-am apropiat eu de carte cu asteptari nefondate, din cauza tumblr-ului si a multimilor de bookstagrameri care vorbeau doar de bine Regatul Umbrelor si celelate carti din serie. Apoi, poate mai este si faptul ca am citit intai volumul al treilea crezand ca e primul. Dar sa le luam pe rand.

Continue Reading…

cafea, carti

The Mime Order. O carte superba din toate punctele de vedere

January 7, 2017
mime-order, samantha shannon, coffee

Cartea asta am citit-o in doze. Doze de timp si cafea. 30 de minute si o puneam jos. Citeam si fiecare pagina umilea persona scriitorului din mine. Fiecare pagina imi spunea: tu niciodata nu vei putea scrie asa, niciodata nu o sa creezi un text in care macar un paragraf sa fie in stare sa creeze in mintea cititorilor ce reuseste fiecare propozitie sa construiasca in mintea ta. Pe scurt, The Mime Order este scrisa bine. Foarte bine. Atat de bine incat reuseste sa creeze o lume distopica aproape tangibila.

Intorci o fila si ai pasit pe strazile cartierului Soho sau ale Camdenului din Londra, calatoresti prin subteran. Dar nu Londra pe care o cunosti, sau ai vazut-o in poze pe insta, ci o Londra plina de murdarie, un oras violent si periculos aflat sub stapanirea unui sistem totalitar care vrea sa protejeze si sa curete lumea de nenaturali: Scion. Continue Reading…

carti

2016 in carti citite

January 2, 2017
Lista de lectura 2016

Pana termin prima carte pe 2017, ma gandeam ca ar fi bine sa fac un scurt rezumat a ceea ce a insemnat 2016 in carti pentru mine. Ce bine ca exista Goodreads, nu?

Cateva carti Self-Published

Am dat pentru prima data o sana cartilor self-published. Sa-i spunem ca a fost cercetare de piata. Din pacate experienta nu a fost prea placuta. Multe dintre ele le-am lasat incepute pe kindle. Pe altele le-am sters fara mila. Insa, au fost vreo 2 (exact 2) care mi-au parut ca au potential si m-au facut sa le citesc pana la capat.

Grave Yard Shift, carte despre moartea cu coasa care merge la bal intr-o rochie eleganta si se indragosteste de un zeu... egiptean, parca.Unhappenings - o carte de atunci cand ti se dez-intampla lucruri si afli ca esti defapt un calator in timp. sau, mai bine zis, vei fi

Graveyard Shift e un fel de Infernul lui Dante varianta cu adolescenti americani. Iar Unhappenings e despre calatorii in timp. Finalul nu prea are sens. Pe de alta parte si calatoriile in timp nu sunt dintre cele mai usor de inteles sau explicat.

Apoi am incercat si mai multe povestiri pentru copii. Aici va recomand tot ce gasiti de Patrick Ness – A Monster Calls e dureros de frumoasa. A vazut cineva filmul? Sau Sir Terry Pratchett. In rest nimic memorabil.

Ce am mai savurat anul trecut a fost a treia carte a lui Robert Galbraith din seria Cormoran Strike, George R.R. Martin (fiecare capitol care are titlul Tyrion este un adevarat festin de cuvinte intelepte si character development. Sunt sigur ca deja stiti de “The Wit & Wisdom of Tyrion Lannister“).

Prea putina literatura romana

Delirul incapsulat. Steampunk romanesc intr-un univers victorian, dar care mie imi miroase mai mult a Romania inainte de Primul Razboi Mondial.Era sa uit de singura carte a unui autor roman pe care am citit-o si care mi-a placut pentru inventivitatea ei si pentru tonul relaxat cu care este scrisa. Este vorba de cartea steampunk a talentatului Florin Pîtea, primul volum al seriei Delirul Incapsulat, Cartea cu scoarte de argint, ferecate. Insist sa o cititi. Pentru mine a fost o placere neasteptata.

Cam asta ar fi pe scurt, pentru mine anul 2016 in carti. Am avut prea putin timp de petrecut cu nasul prins in carti, insa nu ma plang, chiar daca am citit carti mai subtiri chiar si de 50 de pagini.

Va doresc un An Nou plin de lecturi intrigante, de povesti fantastice si, macar din cand in cand, sa descoperiti carti de care nu va puteti dezlipi.

Voi ce ati citit interesant anul trecut si ce aveti deja trecut pe lista pentru luna ianuarie?