Cartea asta am citit-o in doze. Doze de timp si cafea. 30 de minute si o puneam jos. Citeam si fiecare pagina umilea persona scriitorului din mine. Fiecare pagina imi spunea: tu niciodata nu vei putea scrie asa, niciodata nu o sa creezi un text in care macar un paragraf sa fie in stare sa creeze in mintea cititorilor ce reuseste fiecare propozitie sa construiasca in mintea ta. Pe scurt, The Mime Order este scrisa bine. Foarte bine. Atat de bine incat reuseste sa creeze o lume distopica aproape tangibila.
Intorci o fila si ai pasit pe strazile cartierului Soho sau ale Camdenului din Londra, calatoresti prin subteran. Dar nu Londra pe care o cunosti, sau ai vazut-o in poze pe insta, ci o Londra plina de murdarie, un oras violent si periculos aflat sub stapanirea unui sistem totalitar care vrea sa protejeze si sa curete lumea de nenaturali: Scion.
Iar ca sa nu ziceti ca tot ce am zis mai sus sunt argumente nefondate, iata ce zice Daily Mail despre carte:
„Language as rich as figgy pudding, the best terminology in the genre and gripping, edge-of-the-seat plotting to boot… Fabulous.”
Si ceva ce a fost foarte pe gustul meu, adica senzorial si filosofic in acelasi timp.
„Roasted chestnuts, smoky coffee and extinguished fires. It was the smell of fire and life and renewal. The smell of ash and death and ending.”
Poate e doar imaginatia mea, insa cand am citit pasajul de mai sus am simtit imediat mirosul de castane prajite, imbinat cu carbuni incinsi, frigul de pe strazile unui oras spre sfarsit de toamna. Reminiscente de Baia Mare. Sa revenim.
Despre nenaturali
Nenaturalii sunt persoane care pot intr-o forma sau alta sa aiba contact cu lumea spiritelor. Unii pot sa citeasca in palma, altii sa controleze spirite, altii sa se lase controlati. Fiecare din acesti nenaturali are o aura aparte care pentru o persoana antrenata, precum Paige Eva Mahoney, este ca o carte de identitate. Paige poate citi aura unui nenatural si sa ii cunoasca talentul.
The Mime Order urmareste lupta lui Paige de a se face auzita in lumea Lorzilor Mimi (cred ca asa s-ar traduce Mime Lords) care controleaza lumea subterana (a se citi criminala) din Londra, oferindu-le protectie si ascunzatoare fata de conducerea Scionului. Dar niciodata lucrurile nu sunt ceea ce par.
Despre miza cartii
Paige, recent evadata intr-un lagar de concentrare pentru nenaturali, ea insasi un nenatural de rang inalt conform clasificarii nenaturaletii, trebuie sa se ascunda de Scion, sa se lupte pentru putere cu Lorzii, sa iti cizele puterea de a-si disloca spiritul din trup, sa scape de sub masinatiunile liderului ei – Jaxon, the White Binder, in timp ce incearca sa rezolve misterul unei crime care pune in miscare intreaga lume subterana si o are pe ea ca suspect principal. Bineinteles in timp ca incearca sa gaseasca o solutie pentru distrugerea sistemului corupt al Scionului care rapsesc nenaturali oferindu-i ca sclavi unei rase venite din lumea spiritelor – Rephaimii.
Pentru fiecare victorie insa exista un pas in spate, pentru fiecare lupta castigata, cineva sacrificat. Iar faptul ca intreaga poveste este spusa la persoana intai si doar din perspectiva limitata a lui Paige face ca intorsaturile de situatie sa fie cu atat mai neasteptate.
Despre detaliile care fac o carte buna
Nu stiu daca ati inteles mare lucru din descrierea sans-spoilers pe care am facut-o, insa daca nu va misca nimic sa o cititi, faceti-o doar de dragul unei scriituri exceptionale. Primul volum al seriei, The Bone Season, l-am citit in romana acum doi sau trei ani. Dupa ce acum am citit The Mime Order in engleza imi pare rau, deoarece pretiozitatea si atentia pentru cuvinte pe care o are Samantha Shannon am intalnit-o foarte rar in alte scrieri. Se simte ca iubeste cuvintele atat in muzicalitatea frazelor, cat si in aparitia neasteptata a unor cuvinte… nenaturale… in sensul de neasteptate. Daca va place limba engleza, recomand cartea doar pentru bogatia si diversitatea de cuvinte folosite, desi povestea are suficienta putere.
Iata inca un alt mic detaliu care apare in carte (da, uneori subliniez pe carte sau fac adnotatii. Nu, nu sunt degetele mele. Da, numele capitolului este Ciuleandra):
„…fear and understanding were kindred things. Both involved the loss of the familiar and the terrible danger of knowledge.”
Lumea construita de Samantha Shannon, dincolo de puterea ei vizuala, este bine inchegata. Iar in aceste doua volume vin insotite pentru o mai buna intelegere si de o brosura scrisa de un personaj din carte, Jaxon, Lordul Mim al lui Paige. Sper doar ca in timp va publica scurta poveste despre Rephaimi pe care au scris-o prietenii lui Paige si la care se face referire in carte. Poveste are este si un plot device foarte bun.
Daca vrei sa citesti The Mime Order in engleza o gasesti foarte usor pe bookdepository, transport gratuit oriunde in lume. Tot de acolo mi-am comandat-o si eu.
Ai citit cartea? Ce impresie ti-a lasat?
1 Comment
[…] În primul rând Shannon a devenit un mic fenomen global la doar 19 ani în anul în care a și intrat la facultate. Cât timp a fost în facultate a și publicat câte o carte aproape în fiecare an. Poate credeți că nu e atât de spectaculos să faci o facultate și să și scrii o carte în paralel. Depinde de facultate și depinde de ce gen de cărți scrii. Dar când facultatea este Oxford si genul de cărți pe care le scrii presupune să îți ancorezi acțiunea în locații reale (chiar dacă dintr-un/o univers/istorie paralel/ă) asta înseamnă documentare serioasă pentru locurile prin care aleargă personajele tale (la care se adaugă și efortul de worldbuilding: mitologia, riturile și universul Refaimilor – creaturile fantastice, angelice care se hrănesc cu aura oamenilor). Detaliez un pic mai mult lumea creată de Samantha Shannon în recenzia de la The Mime Order. […]