carti

Regatul umbrelor.

January 14, 2017
Grisha World Map

Cred ca unele carti e bine sa le citesti la o anumita varsta. Da, unele carti sunt nemuritoare, nu in sensul ca nu le uita timpul, ci in sensul ca pot fi citite la orice varsta. Micul Print, Stapanul Inelelor si poate Procesul de Kafka le poti citi la orice varsta. Nu sunt foarte sigur de ultima.

29-30 de ani nu cred ca e o varsta foarte buna pentru a citi trilogia Grisha scrisa de Leigh Bardugo. Sau poate m-am apropiat eu de carte cu asteptari nefondate, din cauza tumblr-ului si a multimilor de bookstagrameri care vorbeau doar de bine Regatul Umbrelor si celelate carti din serie. Apoi, poate mai este si faptul ca am citit intai volumul al treilea crezand ca e primul. Dar sa le luam pe rand.

Ce mi-a placut la Regatul umbrelor

  1. Universul Grisha este o Rusie in perioada tarista. Oamenii se imbraca cu blanuri, e in general frig, iar nobilii poarta mustata (asta poate am inventat-o). Harta de pe coperta interioara e superba. Ca ansamblu, Leigh Bardugo reuseste sa contureze o lume bine inchegata.
  2. Stii de la inceput cine e bine si cine e rau. Adica din clipa in care apare personajul negativ stii ca el e “capul rautatilor”. Pe deasupra il cheama Intunecatul (the Darkling, in engleza).
  3. Exista o evolutie a personajelor (mai putin a personajului principal, dar asta e doar parerea mea).

Ce NU mi-a placut

  1. Emotiile adolescentine ce exsuda in primul volum al seriei de parca ai fi inchis intr-o sauna fierbinte timp de doua ore. Exista un bal, unde toate Grishele asteapta cu cea mai mare emotie sa mearga si se pregatesc cu saptamani inainte, si li se fac costume speciale, si se da un show de artificii, si, ah, printul intunecat va fi acolo, oare ce va zice de rochia mea? Ah, l-am sarutat. Imi place. Nu imi place. Ba da imi place, dar imi pare rau. Nu-mi pare rau. Oare ma va mai saruta? Ati prins ideea.
  2. Procesele interne de gandire ale personajului principal – toata trilogia este din perspectiva Alinei Starkov – sunt de cele mai multe ori obositoare.
  3. Atentia exagerata pusa pe baluri (de absolvire) si pe machiaj – exista chiar un personaj care are super-puterea de a aplica machiaj si de a-ti scoate ridurile. Pana la urma, de ce nu?

Acum e posibil ca abordarea mea sa fi fost neconventionala cand m-am pus sa citesc trilogia. Cum ziceam la inceput, in mod neintentionat, am inceput cu volumul 3. Primele trei sferturi din carte am avut impresia ca sunt prea multe referinte la intalniri, personaje, si evenimente din trecut. Insa, mi-am spus ca asta inseamna doar ca fiecare personaj are o poveste bine construita. Detaliile erau suficiente de multe  incat sa intelegi despre ce era vorba. In plus, mi-a placut ca am gasit o carte care incepe in mijlocul actiunii, o carte care nu se lungeste cu prea multe intorsaturi neasteptate.

Dar cand am inceput sa intuiesc finalul eram nedumerit: unde se mai poate duce cartea in urmatoarele doua volume? Binili invinge, si apoi incotro? Atunci am inceput sa ma prind ca ceva nu e in ordine. Am rasfoit pana la inceput cartea si am aflat ca in loc sa fie primul volum al seriei era al treilea. Era insa prea tarziu, deja citisem 80% din carte. Regatul luminilor poate foarte bine sa fie un volum de sine statator, care nu are nevoie de celelalte doua sa poata fi inteles. M-as fi multumit doar cu el. Este mult mai echilibrat si mai concentrat pe actiune si intriga. Personajele sunt mature si nu au oscilatii emotionale prea mari.

Regatul UmbrelorRegatul Furtunilor. Volumul 2 din Trilogia GrishaRegatul Luminilor. volumul 3 din trilogia Grisha

Asa ca, daca nu vrei sa citesti toata trilogia Grisha, dar vrei sa poti sa zici ca ai citit-o, cu mana pe inima iti spun ca nu e nevoie sa incepi cu Regatul umbrelor, ci e suficient sa citesti Regatul luminilor, care in engleza este Rise and Ruin. Mentionez asta pentru ca are o stransa legatura cu replica unui fost-fotomodel si fosta “doamna” la curtea unui rege cazut in dizgratie. O cheama Genya si ea este Grisha care are superputerea aplicarii machiajului.

In concluzie mi-a placut si nu mi-a placut. Insa mi-ar placea sa mai citesc o poveste in universul creat de Leigh Bardugo. De aceea, cred ca anul acesta dau gata “Banda celor sase ciori“.

A mai citit careva trilogia? Cum ti s-a parut? Ce ti-a placut si ce nu? Lasa un comentariu mai jos, sunt curios.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply