carti

Nightfall Gardens. Volumul 1. Nu cred ca am sa ajung vreodata sa il citesc pe al doilea

January 28, 2017
Nightfall gardens front cover

Cartea Nightfall Gardens incepe de la o premiza buna, are un setting chiar interesant, insa actiunea este pe repede inainte, personajele sunt superficiale, fara vreo motivatie credibila in spatele actiunilor lor, iar dialogurile sunt fortate sa duca povestea mai departe, poveste care oricum e lasata in aer la sfarsitul cartii, deci nu rezolva nimic. Probabil se voia un final deschis, un cliffhanger, cum e la moda. Volumul 1 se termina cam pe acolo pe unde ar incepe un roman bun. Nightfall Gardens este un mix de mitologie si fanstastic.  Recunosc, mi-a placut bucata de fantastic, insa partea de mitologie pare o copie stearsa a ce a scris Rick Riordan (pe care nu l-am citit integral, inca).

Naratiunea

Povestea urmareste viata copiilor Blackwood (nu le-am retinut numele, atat de sterse sunt personajele). Familia Blackwood este blestemata sa se asigure ca monstruozitatile scapate din cutia Pandorei nu parasesc „Gradinile de la amurg de zi” (traducerea mea). Gradinile sunt in numar de trei: Gradina Labirintului, Gradina Umbrelor si Gradina Alba, fiecare cu pericolele si cu creaturile ei. Personajele principale sunt rapite si aduse in casa familiei Blackwood de catre unchiul lor deoarece bunica celor doi adolescenti e pe moarte. Se pare ca daca aceasta moare monstri inchisi pe terenurile familiei Blackwood sunt liberi sa-si faca de cap in lume – pe scurt e sfarsitul lumii. Dar atat timp cat exista o femeie din familia Blackwood care sa pazeasca gradinile, totul e ok. Si cam asta e tot.

Personajele

Cum ziceam actiunea e fortata si foarte grabita, iar deciziile pe care personajele le iau nu vin printr-un proces natural. Partea cea mai trista este ca personajele secundare sunt mult mai bine conturate si mult mai interesante decat personajele principale. In plus, de multe ori elementele care apar in carte sunt puse acolo cu mana, exact in locul in care personajele au nevoie de ele. Doar un exemplu: la un moment dat este mentionat un pasaj subteran, ca pe pagina urmatoare sa fie folosit. Foarte convenient acel pasaj subteran.

Concluzie

Stiu ca probabil nu am prea multe lucruri bune de spus despre cartea aceasta, insa am sa incerc sa fac un efort, deoarece au existat sclipiri pe ici colo.

  1. Coperta cartii mi se pare excelenta. Cred ca reda foarte bine atmosfera apasata, intunecata si periculoasa a casei Blackwood.
  2. Terenul familiei Blackwood care se intinde pe o suprafata necunoscuta este dominat de un conac ce pare a fi o combinatie intre casa familiei Adams si interiorul castelului Hogwarts. Apar turnuri si turle noi, camere dispar intr-un alt realm, papusi de portelan sau paianjeni de dimensiunea unui caine te ataca din spatele unor usi de a caror existenta nu stiai pana cu o clipa inainte.
  3. E scurta.

Daca stiti vreo carte de care ati auzit ca e proasta sa-mi ziceti si mie. S-ar putea sa o citesc eu sa nu mai fiti voi nevoiti sa o faceti. In ultima vreme tind sa dau doar peste astfel de carti. Oricum am inceput volumul trei din Urzeala Tronurilor, deci imi mai spal si eu ochii cu niste literatura fantastica (nu doar cu numele).

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply