carti

3 lucruri despre Targul de carte Gaudeamus 2017

noiembrie 27, 2017

Nu îmi place Gaudeamus. Nu ce este acum. Dacă stau bine să-mi amintesc, nici ce a fost înainte. Dar este nevoie de mai multe Gaudeamusuri.
Să disecăm aceste propoziții ca să ne fie tuturor clar despre ce vorbesc.

Nu îmi place Gaudeamus

Din câteva motive pur subiective:

  • Nu-mi plac spațiile înghesuite, nici densitățile de populație prea mari pe metru pătrat. Iar la Gaudeamus este o aglomerație inumană (iar faptul că oamenii se înghesuiesc la cărți nu arată neapărat setea românului după cultură)
  • Nu-mi plac spațiile gălăgioase, unde nu te poți înțelege om cu persoană, cum îi place tatălui meu să zică. La Gaudeamus este un haos fonic, o cacofonie culturală greu de suportat datorită lansărilor simultane, fiecare editură încercând să-și facă micro-evenimentul și autorul cât mai vizibil și cât mai auzit. Vânzătorul care își strigă marfa cel mai tare, acela atrage (posibil) mai mulți clienți. Aici deschid o paranteză. Am fost doar sâmbătă. E posibil ca în celelalte zile să fi fost mai bine.
  • Nu-mi place comercializarea excesivă (da, știu, lucrez în advertising, dar pe cât posibil încerc să o fac cu cap și să adaug valoare). Iar ce se întâmplă la Gaudeamus nu diferă prea mult de târgurile de vechituri din provincie, exceptând poate faptul că se dau noutăți, iar produsele sunt preponderent cărți.

Nu știu, poate natura mea introvertită se simte sufocată de lucrurile de mai sus. Cu toate acestea, modul în care se desfășoară Gaudeamus nu-mi pare propice nici cititorilor, nici scriitorilor. Poate editurilor care văd indecele vânzărilor crescând brusc în grafice. Poate. Oricum, alți cititori simt altfel, au o relație diferită cu Gaudeamus, îl simt mai aproape. Pentru unii Gaudeamus înseamnă cărți, pentru alții oameni și pentru alții câte puțin din amândouă.

Nu am o soluție pentru un Gaudeamus 2.0, pentru un upgrade. Din păcate nu am avut ocazia să particip la alte târguri de carte prin alte țări ca să am termen de comparație. Dar, poate, trebuie doar regândit spațiul, să nu mai fie toate editurile înghesuite sub același dom (asta îmi aduce aminte de cartea lui Stephen King – Under the Dome). Poate să se creeze niște spații izolate fonic unde să te poți așeza și să lecturezi cartea pentru care ai stat 2 ore în trafic până să ajungi la Gaudeamus. Nu ar strica nici niște săli de lansare, niște spații separate deștept pentru lansări: vreo 10, iar editurile să își programeze lansările, pe ceas și pe bani dacă e cazul. Din nou, niște locuri unde copiii ar putea veni să asculte actori citind și interpretând poveștile lor preferate. Poate existau, dar nu le-am observat eu. Recunosc, nu sunt cel mai perspicace om.

Ironic, gaudeamus înseamnă să ne bucurăm, dacă google-ul meu nu mă induce în eroare. Cred că târgul acesta aduce prea puțină bucurie pasionaților de carte. Dar aceasta este doar senzația mea. Pe de altă parte în nici un alt loc nu vezi atât de mulți cititori adunați sub același acoperiș. Iar pentru astfel de evenimente cred că este și ar trebui să se facă loc.

Este nevoie de mai multe Gaudeamus-uri

Este nevoie ca românii să fie expuși cât mai mult la lecturi publice, la scriitură deșteaptă, la campanii culturale creative și deștepte, la autori români și internaționali, până când târgurile de carte devin o normalitate bine-venită, cititul o a doua natură. Aici nu mă refer doar la lecturi care te transformă într-o persoană doctă, cultă, care atârnă greu în lista de lecturi și laude în fața prietenilor. Aici mă refer în primul rând la lectura de plăcere. Pentru că dacă nu este în primul rând plăcere în actul cititului, atunci, sincer vorbind, nu există tragere de inimă să deschizi o carte.

Principiul e simplu: cu cât o persoană este expusă mai mult la un stimul, cu atât acea persoană este mai dispusă să se lase influențat de acel stimul. De ce credeți că românii se simt bolnavi și au nevoie mereu de medicamente? Din cauza nesfârșitelor reclame la diverse pastile și unguente de la TV și pentru că după birturi cu păcănele cele mai multe spații comerciale sunt farmacii (evident, o exagerare – în București farmaciile sunt pe locul 3 ca număr, după Mega și Păcănelesrl). Înțelegeți unde bat. Vrei ca oamenii să citească dă-le ocazii. Cât mai multe. Cât mai dese. Cât mai accesibile.

Mi-a plăcut însă că erau foarte foarte foarte mulți tineri și adolescenți. Nu i-am întrebat ce (cărți) caută pe acolo, dar a fost o plăcere să-i văd răsfoind. Dacă vă uitați cam peste toate pozele care surprind mulțimile de la Gaudeamus veți vedea că am dreptate. Se pare că și generația care vine după noi citește și cumpără cărți. Deci viitorul nu e chiar atât de negru (încep să vorbesc ca un om matur, trecut de o anumită vârstă – mă ramolesc).

 

Secretul Regelui Nemuritor dezvăluit la Gaudeamus

Sunt sigur că la senzația de haos, confuzie și neprietenie pe care am simțit-o când am pășit în Romexpo a contribuit și faptul că am făcut un drum de 30 de minute în aproape 2 ore, bară la bară, irosindu-mi viața pe arterele supra-aglomerate.

Datorită traficului hadesian lansarea s-a întârziat. Însă, dacă nu se întâmpla asta nu dădeam peste Dragoș care m-a ajutat să găsesc standul unde se afla Crux și, evident, urma să aibă loc dezvăluirea oficială a Secretului Regelui Nemuritor.

Apoi, rând pe rând, au apărut câțiva prieteni și câțiva foști colegi de agenție – oameni care și-au stricat sâmbăta cu ambuteiajul din București, doar ca să fie prezenți la lansare. Dacă citiți rândurile acestea, vreau să știți că vă mulțumesc și vă sunt recunoscător. Ați făcut toată atmosfera de acolo infinit mai frumoasă. Au fost și cititori care s-au postat în fața standului Crux pentru că terminaseră Inima Dragonului și le plăcuse atât de mult încât au venit să ia și Secretul. Încă nu sunt obișnuit cu gândul și realitatea aceasta: oameni care citesc ceea ce scriu eu și se entuziasmează de poveste și sunt curioși de ceea ce se întâmplă mai departe, de subtilități, de diverse personaje și trecutul lor, la fel de tare ca mine. Când vezi cititori care sunt prinși de povestea care te-a prins și pe tine, acela este un motiv de bucurie, chiar dacă tu stai awkward, cu cartea în mână pentru că nu știi cât de sus trebuie să o ții, dacă să ții lejer pe lângă tine, dar atunci nu se vede coperta, dacă să stai cu ea ștrengărește la subraț sau dacă să o strângi cu amândouă mâinile la piept.

m.m. Țara, Ana Maria Negrilă, lansare Secretul Regelui Nemuritor, Crux Publishing

Doamna Ana-Maria Negrilă, scriitoare și doctor în literatură medievală, a fost magnifică în prezentarea ei. Pot doar să îi mulțumesc că a acceptat să vorbească despre Secretul Regelui Nemuritor. A făcut-o într-un mod care m-a impresionat. Detaliile pe care le-a reținut și comparațiile cu lumea Disc a lui Pratchett mi-au făcut cinste.

Bineînțeles această lansare nu ar fi avut loc dacă Andreea Sterea, editoarea mea, nu vedea în ceea ce credeam eu că e doar o poveste, o carte în toată regula. Mulțumesc Deea.

 

Secțiunea de anunțuri sau va urma

Pentru mine, important este că Gaudeamus a trecut. Toată aglomerația, toată presiunea lansării (aveam un gol în stomac), totul este în urmă acum. Eu zic că a fost bine. Se putea mai bine? Cel mai probail. Dar, cum zic englezii sau americanii, what’s best is yet to come.

Să curgă deci  cu review-uri la cărțile pe care vi le-ați luat / comandat cu această ocazie. Eu am luat doar 2, ca să am ce să citesc în preajma Crăciunului. Despre ele, într-o postare viitoare, probabil. De săptămâna viitoare sper să reîncep să scriu despre cărțile pe care le-am terminat. Sunt în urmă cu cel puțin 3 recenzii: Tim Keller – The Reason for God, Mark Haddon – The Curious Incident of the Dog in the Night-Time și un volum de povestiri al lui China Mieville – Looking for Jake.

Am în pregătire și o serie de newslettere scurte despre lucruri, citate, gânduri, imagini și videouri interesante peste care dau online. Totul cu tematică literară, bineînțeles. Dacă nu funcționează prea bine pop-up-ul de înscriere e vina mea. Încă încerc să îi dau de cap. Va fi și un plug-in permanent la un moment dat undeva în partea dreaptă. Probabil l-ați observat deja. Abonați-vă. S-ar putea să fiți plăcut surprinși.

Până ne recitim, să aveți parte de cât mai multe lecturi geniale.

 

*Poza de cover este preluată de pe pagina news.ro

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.