carti

Limbo – orașul care se mănâncă pe sine însuși

februarie 1, 2018
Limbo, Șerban Andrei Mazilu
Știam că Șerban Andrei Mazilu, autorul Cronicilor din Voss, care momentan se regăsesc în două volume, s-a lansat ca scriitor în limba engleză, publicând la o editură în Statele Unite ale Americii. Normal, am fost foarte curios de cărțile pe care le-a scos. Am reușit să pun mână, cu ajutorul editoarei mele, Andreea Sterea de la Crux Publishing, pe o scurtă povestire în limba engleză scrisă și publicată de Andrei.
Limbo este o poveste faux-polițistă noir. Din păcate. Este o povestire fragmentată, dar cu mult potențial, care s-ar fi putut construi lejer într-o nuvelă sau un roman. Premiza este clasică: un detectiv încearcă să rezolve o crimă. Sau mai bine spus o dispariție. Pentru că Limbo este un oraș în continuă schimbare, un oraș din carne care se desface, se înghite pe sine însuși și se (re)construiește singur. În Limbo pământul te poate înghiți. La propriu.
Ce este însă neobișnuit și incitant, dincolo de orașul acesta ciudat, este faptul că detectivul este un vârcolac, iar partenerul său un vampir (o vampiră, mai exact). Din start avem tensiune (dar, în acest sens, coperta e ușor misleading, cum zice englezul).
Povestea are aproximativ patruzeci de pagini, iar Șerban Andrei Mazilu o dozează într-un ritm alert. Poate prea alert. Pentru că atunci când acțiunea se fragmentează ai impresia că ai călcat în gol și ai căzut câteva trepte. Te ridici și încerci să îți dai seama cum ai ajuns acolo.
Există o oarecare lipsă de coeziune, iar motivațiile personajelor nu sunt suficient de clare. Acțiunea se desfășoară cu o oarecare grabă iritantă. Poate doar eu am simțit asta, fiind obișnuit cu ritmul și dimensiunea Cronicilor din Voss.
Dar, vreau să închei într-o notă foarte pozitivă pentru că Șerban Andrei Mazilu scrie la fel de bine și în engleză. Dacă nu aș fi știut că el este autorul povestirii nu aș fi crezut că e scrisă de un român. Puțin jargon, niște descrieri puternice, aproape palpabile și un vocabular diversificat mă face să cred că avem autori români care au o șansă foarte mare să fie preluați în spațiul anglo-saxon.
În loc de final vreau să-mi satisfac o curiozitate: ce autori români credeți că s-ar preta traducerilor în engleză? Care cărți credeți că au potențial să facă vâlvă printre cititorii englezi? Și, bineînțeles, argumentați alegerea.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.