Vă spun din start că romanul lui Adam Silvera este o carte ușoară și nu prea. Vreo 200 de pagini care trec în revistă aproape 24 de ore urmărind viața a două personaje.
Cel mai bun lucru la această carte este premiza de la care pornește. Nimeni nu știe cum, dar cu ani în urmă s-a inventat Deathcast – un fel de Telekom al morții, care te sună la ora 12-1 noaptea să îți spună că în următoarele 24 de ore, nu se știe exact când sau cum, vei muri. Pam-pam. Recunosc, mi se pare foarte-foarte bună premiza. Nici execuția ei nu e rea, dar nu e nici grozavă.
Fiecare pagină este un memento mori, fiecare pagină îți aduce aminte de cât de scurtă e viață (cu atât mai mult cu cât cele două personaje principale, Rufus și Mateo, au 17, respectiv 18 ani). Fiecare pagină îți spune să iubești mai mult, să trăiești mai mult, să încerci lucruri noi, să cunoști oameni, să îți faci prieteni noi, să dăruiești mai mult, să nu implici în lucruri în care nu pui pasiune, să nu pierzi timpul cu nimicuri.
Mi-a plăcut mult că Adam Silvera a dus această idee până la capăt. Există livestreamuri cu cei care lovesc podeaua (deckers în engleză), că există o aplicație numită Ultimul Prieten (Last Friend) unde poți întâlni pe cineva alături de care să îți petreci ultima zi, dacă nu ai pe cineva drag, sau nu vrei să întristezi pe cineva drag anunțându-l că vei muri în acea zi și să-i dai atacuri de panică.
Mi-a plăcut că este o carte rotundă, care deși tratează cu emoții adolescentine este structurată și gândită ca un roman rotund. Detaliile pentru modul în care urmează să moară Mateo sunt în carte de la început și cu toate acestea nu te aștepți.
Adam Silvera reușește să te țină cu sufletul la gură și în ciuda faptului că îți spune de pe copertă finalul te încăpățânezi să crezi că se termină altfel.
Dar.
Mi-ar fi plăcut însă să fie o poveste despre prietenie, nu despre o relație de o zi. Mi s-a părut forțată romanța, iar Mateo are o schimbare de atitudine și personalitate care deși e de așteptat ca evoluție pentru un personaj în situația lui, pentru mine a avut un ecou forțat, nenatural. Dar vă las pe voi să o citiți și să vă formați o părere.
Și, ca de obicei, vă las cu câteva citate foarte bune scrijelite în biți de Adam Silvera, pe care îl asemuiesc cu John Green ca stil.
I wasted all those yesterdays and am completely out of tomorrows.
Don’t do your last day wrong.
We have zero time for could’ve-would’ve-should’ve
Totuși, un ultim gând înainte să termin postarea aceasta. Fiecare zi e o potențială ultimă zi. Iar noi ne irosim în cea mai mare parte viața cu nimicuri, cu certuri, gelozii, invidii, răutăți, egoism, în loc să trăim mai bine, mai frumos, mai intens. Când ai perspectiva morții trăiești altfel. Dar când ai perspectiva eternității, abia atunci cred că începi să trăiești magnific.
P.S.: Am citit cartea lui Adam Silvera pe kindle-ul de pe telefon. Câte 30 de pagini pe seară. Mi-am descărcat-o de pe Amazon la ofertă, iar de ofertă am aflat dintr-un newsletter la care sunt abonat. În caz că vă interesează vă puteți abona și voi pe bookbub.com.
P.P.S.: Imaginea din header este preluată de aici.
1 Comment
Mersi,mai ajutat să mă decid dacă să o cumpăr sau nu:)Și nu înțeleg de ce site-ul nu este sigur:)