carti

Impăratul Ghețurilor. Un thriller SF de Ana Maria Negrilă

aprilie 30, 2018
Imparatul Gheturilor de Ana-Maria Negrila

La sfârșitul lunii martie a avut loc Final Frontier. Pentru cei care nu ați auzit de el, este un festival de carte science-fiction și fantasy (dar nu doar atât, deoarece găsești și produse, jucării și jocuri inspirate din cultura geek internațională. De la statuete Star Wars, la Demogorgoni de jucărie și până la cos-play). În 2017, în cadrul acestui festival am lansat Inima DragonuluiDa, a trecut deja un an.

Anul acesta am fost prezent doar ca simplu cititor și m-am bucurat să pun mâna pe ediția nouă a unui SF autohton – Împăratul Ghețurilor de Ana-Maria Negrilă, împreună cu autograful autoarei.

Despre scriitoarea Ana-Maria Negrilă am auzit doar de bine. Seria ei space opera, Stelarium, are parte doar de fani și aprecieri. Iar pentru că Împăratul Ghețurilor este un precursor al seriei mi-am zis că e potrivit să încep cu el.

Vreau să vă zic că e un SF care are toate calitățile necesare pentru a fi publicat cu succes și în vest. Am argumente pentru această afirmație și am să vi le prezint în continuare.

1. Universul din Împăratul Ghețurilor

Decorul în care se întâmplă acțiunea romanului este complex și intrigant. Suntem într-un viitor în care gheața a înghițit mare parte din pământ. Nordul este concentrat într-un oraș stratificat (atât structural, cât și social), înconjurat de ziduri care țin (parțial) gerul la distanță, generatoare imense stau păvază nu departe de oraș. Centrul și etajele superioare sunt splendori arhitecturale care inspiră bogăție și putere în timp ce zonele de la bază sunt pentru muncitorii de rând, pentru cei săraci, pentru cei care nu-și permit să trăiască în confort și căldură.

Citind descrierile din carte în mintea mea s-a format un oraș îmbinat din structurile văzute în Blade Runner și cele din cartea lui China Mievill, New CrobuzonIar monștrii din Împăratul Ghețurilor, acei reeducați mi-au adus aminte de o tehnică de tortură din aceleași cărți ale lui China.

Image result for gif city blade runner 2049

Trecând dincolo de nivelul vizual, orașul din mijlocul deșertului de gheață mi-a părut și un avertisment subtil cu privire la dereglările climatice globale și posibilitatea unei noi glaciațiuni.

Ce mi s-a mai părut interesant și cu mult potențial de dezvoltare a poveștii au fost cele două stații spațiale de pe orbită – Gemenii – locul unde erau trimiși oamenii să fie reeducați și transformați. Unii ajungând să fie piloți integrați și conectați la navele și elicopterele lor, alții monștri care dacă nu-și luau tratamentul se transformau într-un fel de oameni-copaci, cu degetele și brațele lungindu-se ca niște încrengături. Cred că una-două scene pe Gemeni ar fi fost foarte interesante, ne-ar fi deschis acces la o cu totul altă lume. Pe de altă parte faptul că autoarea a decis să țină misterul închis și să aflăm despre stații doar din zvonuri și de la alte personaje a fost și elementul care mi-a stârnit curiozitatea cu privire la ce se întâmpla acolo defapt.

2. Supușii Împăratului Ghețurilor

Sunt puțin ironic când spun supuși, deoarece personajele principale încearcă să-l oprească pe Varotej, cel care are puterea de a crea un maelstrom care distruge părți din oraș și care prin puterea sa poate să aducă iarna veșnică. Inevitabil am ajuns să îl asociez pe acest Varotej cu Împăratul Ghețurilor din legendele orașului.

Sunt câteva personaje care merită menționate, iar dintre acestea unul m-a atras și fascinat aproape în aceeași măsură ca pe Sich. Cine este Sich? Vă spun acum.

Sich este personajul principal și singurul nostru punct de vedere în universul Împăratului Ghețurilor. Fie că vorbim despre amintiri din copilăria ei, legende și mituri pe care ea le-a auzit și învățat când era mică, fie că sunt lucruri pe care ea le-a făcut mai târziu în viață sau întâmplări care au implicat facțiunile din oraș, toate sunt din perspectiva ei pur subiectivă. Subliniez subiectivă pentru că se dovedește a fi parțial de neîncredere.

Complexă, cu multiple fațete, cu secrete ascunse, Sich are la fel de multe straturi ca orașul în care locuiește. Dar în prima parte a cărții mi-a fost puțin greu să mă obișnuiesc cu modul ei de a internaliza evenimentele, cu tendința ei retrospectivă. Sich avusese un trecut plin de acțiune, fiind un agent angajat de diversele facțiuni ale orașului pentru a prinde reeducați periculoși sau persoane periculoase care trebuiau reeducate. Tânjeam după mai multă acțiune.

Nu știu dacă e un avantaj sau un dezavantaj, însă pe la pagina 200 intuiam deja cine e Varotej. În schimb Sich refuza să creadă că e posibil. Era evident că se mințea singură. Ceea ce este însă o consistență uimitoare în personalitatea ei – pentru că și în copilărie a refuzat mereu să vadă ceea ce era evident. Sich este un personaj rotund, care fuge de trecut doar pentru a da nas în nas cu el.

Tod este un alt personaj constant, care începe ca o amintire a lui Sich și care, atunci când revine în viața protagonistei se comportă ca atare. Pare lipsit de… de zvâc, de viață, de motivații. Deși frustrant la început, cu cât înaintezi în carte îți dai seama că ceva nu e în regulă, iar la final personalitatea lui se dovedește a fi potrivită pentru natura lui. Dar nu pot să dau mai multe detalii.

Vreau să mai vorbesc puțin și despre Velmer – personajul care m-a intrigat cel mai mult și care mi-a rămas cel mai viu în minte. Velmer are o personalitate carismatică, ia decizii, știe ce vrea, este mereu în acțiune, e misterios, pare că are totul sub control. Este idolatrizat de Sich și nu numai. Atât trecutul, cât și prezentul lui Sich gravitează în jurul lui, ca niște planete ce se învârt incapabile să-și schimbe traiectoria în jurul soarelui. Velmer este epicentrul a tot ce se întâmplă în această carte. Toate întrebările își găsesc răspuns în relație cu el.

3. Sfârșitul Împăratului Ghețurilor

Finalul cărții reușește să aducă împreună toate ițele poveștilor atât din trecut, cât și din prezent. Piesă cu piesă ajungi să descoperi motivațiile personajelor, care este izvorul dorinței de distrugere și răzbunare a lui Varotej, cine este acest Varotej.

Mi-a plăcut că până la urmă Împăratul Ghețurilor îți oferă practic două povești spuse în paralel, care ajung să aibă o legătură puternică una cu cealaltă. Trecutul și prezentul își găsesc o rezolvare.

Deși s-ar putea spune că finalul nu este unul surprinzător, este un final potrivit. Ceea ce cred că este mai greu de realizat.

Blade Runner 2049 - perfect shot for Imparatul Gheturilor

În continuare vă las un citat care mi-a plăcut mult și reprezintă o piesă importantă de puzzle, care ajută la clarificarea lucrurilor la final.

„Memoria mea este ca o capcană în care am prins lucrurile care mi s-au întâmplat în decursul vieții; unele dintre amintiri au reușit să scape însă din încercuire și le-am pierdut pentru totdeauna, dar altele au murit pur și simplu și atunci nu mi-au mai rămas decât niște urme vagi, niște carcase ce înfruntă timpul…”

Lecturi fantastice!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.