Se spune despre George MacDonald că este unul dintre părinții genul fantasy, precursor al lui J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. Asta se datorează probabil fundamentului creștin pe care îl au la bază scrierile lui.
Pastor scoțian cu normă întreagă în partea a doua a secolului XIX, scriitor de povești pentru copii part-time, cărțile lui Geroge MacDonald au elemente moralizatoare proeminente, iar simbolurile nu sunt deloc greu de descifrat.
Povestea „Prințesei și a goblinilor” este presărată cu mici învățături și proverbe ce par a fi parafrazate din cartea înțelepciunii lui Solomon.
„Dar unde este minte multă este și prostie cu carul.” (pp. 16)
„[…] nu te poți plictisi de lucruri până nu-s ale tale.” (pp. 18)
Astfel de istețimi sunt savuroase pentru cititorul adult și sunt presărate aproape la fiecare pas. Singurele elemente mai des întâlnite în această poveste, care este, în esență, despre lupta dintre lumină și întuneric, sunt paralelele cu ideologiile creștine – ceea ce nu este de mirare, George MacDonald având pregătire de pastor. Voi enumera în continuare doar câteva pe care mi le amintesc. Din păcate de când am terminat cartea și până am reușit să mă pun să scriu această recenzie au trecut mai bine de 3 luni.
- Împăratul plecat într-o țară îndepărtată, dar care se întoarce și își ia supușii cu el în noua împărăție.
- Creaturile urâte care iubesc întunericul și vor să îi piardă pe oameni
- O bătrână, care nu arată deloc bătrână și care cunoaște lucrurile ce urmează să se întâmple (o mică paranteză – este de-a dreptul intrigant faptul că George MacDonald îl ilustrează pe Dumnezeu ca o stră-stră-străbunică și nu un stră-stră-străbunic).
- încrederea (oarbă sau neclintită) în sfaturile și indicațiile stră-stră-străbunicii care se dovedesc salvatoare
Trebuie să recunosc că tenta moralizatoare și simbolistica atât de evidentă nu au fost prea pe gustul meu, iar povestea are nevoie de mult suspension of disbelief ca să o poți parcurge deoarece anumite gesturi și elemente magice nu sunt explicate și nu ai un sistem la care să te raportezi. De ce unele personaje o văd pe străbunică și altele nu? O explicație nu este oferită decât din prisma unei interpretări în cheie protestantă. Să nu fiu prea aspru totuși. Vorbim despre o proto-nuvelă fantasy, o proto-serie fantasy dacă vreți în care se regăsesc rădăcinile operelor scrise de autori fantasy iubiți astăzi.
Iar pentru copii este o poveste drăguță, cu tâlc și care îi poate face să râdă. Cântecelele care bagă groaza în goblini pe cât sunt de absurde, pe atât sunt de amuzante. Iar tonul în care este scrisă e perfect pentru a fi citită seara înainte de culcare.
Concluzia este că prefer scrierile lui Tolkien și ale lui C.S. Lewis. Sistemul lumilor create de cei doi este coerent și închegat. Universurile create de ei au o logică, ceea ce face ca intrarea în Mordor sau Narnia să fie insesizabilă. Fie că o faci printr-un dulap, un vagon de tren sau ușa rotundă a unui hobbit.
Închei cu o informație interesantă pe care puțini o știu și peste care am dat citind despre George MacDonald online. Autorul scoțian i-a fost mentor lui Lewis Carroll, iar publicarea cărții Alice în Țara Minunilor se datorează în mare parte aprecierilor pozitive pe care le-a primit cartea din partea lui MacDonald și a copiilor lui (a avut 11 copii).
No Comments