„Înțepătura Zygonilor” – o povestire din universul Doctor Who

Nu foarte mulți dintre cei care citiți acest blog știți că îmi place la maxim serialul Doctor Who. Nu sunt chiar atât de obsedat încât să știu cele mai obscure detalii despre serial. Cunosc însă suficient din universul Doctor Who încât să mă pot bucura de mici referințe (easter-eggs) la vieți trecute ale Doctorului, la personaje sau întâmplări din alte sezoane. Toate aceste conexiuni invariabil prezente în fiecare sezon fac ca acest serial să fie bogat, complex și tri-dimensional.

Peste 50 de ani de Doctor Who

Ca să înțelegeți însă cât de mult îmi place acest serial, la data la care s-a lansat episodul care sărbătorea 50 de ani de Doctor Who am răscolit internetul ca să găsesc un site unde se transmitea live show-ul de pe BBC One, pentru că, dacă ai IP de România, nu poți urmări live-urile de pe site-ul BBC.

Am găsit un astfel de site. Dezavantajul era că la fiecare cinci minute trebuia să urmăresc și 30 de secunde de reclame. Dar nu m-am dat bătut. Am văzut episodul până la capăt și am savurat fiecare scenă cu cei 3 Doctori prezenți în aceeași linie temporară în toată splendoarea unui video cu o rezoluție de 360 pe 240 pixeli.

Dar a meritat. Interacțiunea dintre cei trei Doctori a fost extrem de savuroasă. Mare parte din frumusețea acestui serial este că motorul care îl trage în față este povestea care începe de cele mai multe ori cu un mister și dialogul inteligent și plin de umor.

Doar în anii recenți, în toată istoria de 50 de ani a serialului, au fost bugete pentru efecte speciale, post-producție și setting-uri elaborate. Dar chiar și acum, cele mai multe episoade au loc într-o singură locație păstrând un aer de low-cost, care, deși poate fi surprinzător, nu știrbește deloc din frumusețea și atracția episoadelor. Sau poate o face. Poate sunt eu mult prea obișnuit cu stilul show-ului.

Doctor Who este un serial puțin atipic. Deși se încadrează în genul Science Fiction, găsești ușor elemente fantastice, dar și o mulțime de referințe culturale și sociale la probleme contemporane. Miezul serialului este Doctorul, un extraterestru de pe Gallifrei, o planetă distrusă de un război inter-planetar între Lorzii Timpului (rasa Doctorului) și Daleki. Doctorul fuge într-o navă spațială ce poate călătorii în timp și spațiu, numită TARDIS și care e mai mare la interior decât la exterior. Datorită unui defect pe care nu a reușit niciodată să îl repare, Tardisul arată ca o cabină telefonică albastră ce era utilizată la sfârșitul secolului XIX în Marea Britanie să suni poliția în cazul unei infracțiuni.

Dintr-un motiv oarecare Doctorul are o feblețe pentru planeta Pământ și pământeni luând cu el oameni care să îl însoțească și să îl ajute în aventurile lui prin timp și spațiu. O altă caracteristică demnă de menționat este că Doctorul nu moare. El se regenerează, schimbându-și înfățișarea și gusturile, dar păstrându-și amintirile. Ceea ce este, trebuie să recunosc, un subterfugiu genial, care nu doar că oferă scriitorilor o infinitate de posibilități, dar asigură continuitate nedeterminată serialului fără a fi limitat de actorii care joacă rolul Doctorului sau de vreo perioadă temporală în care să se desfășoare acțiunea.

Nu este deci de mirare că serialul a dat naștere la o mulțime de povești în formate media paralele: piese de teatru radiofonic, povestiri în reviste dedicate serialului și zeci de cărți inspirate din toate cele 12 vieți trăite de Doctor în cei peste 1200 de ani ai lui.

Ei bine, peste una din aceste cărți am dat acum câteva luni într-un outlet de cărți (un anticariat de cărți noi sau aproape deloc uzate, majoritatea dintre ele în engleză), aproape de piața Unirii. Cartea se numește „Înțepătura Zygonilor” și care îl are ca protagonist pe cel de-al 10-lea Doctor, care în serial este jucat de David Tennant.

Zygoni? Ce sunt zygonii?

Doctorul călătorește prin timp și spațiu mereu trezindu-se în mijlocul unei aventuri. Uneori căutate, alteori întâmplătoare. Cele mai multe dintre aceste aventuri au loc pe Pământ, o planetă pe care Doctorul dintr-un anumit motiv a jurat să o protejeze (inclusiv de oamenii care o locuiesc).

În aventura de față, Doctorul, alături de Martha, o rezidentă medicală din secolul XXI, ajung într-o zonă mlăștinoasă din Anglia la început de secol XX unde, oamenii din satele dimprejur sunt terorizați de un monstru gigantic.

Ei bine, acest monstru nu este singur, dar nici nu este parte din specia zygonilor. Creatura solzoasă pe urmele căreia se începe o adevărată vânătoare alături de echipe speciale venite anume să o doboare este în fapt ceea ce este o vacă pentru noi oamenii. Un animal (extraterestru) care dă lapte cu care sunt hrăniți copiii zygonilor.

Zygonii sunt o rasă extraterestră, inteligentă, bipedă, naufragiată în urma unui eveniment în spațiu pe planeta noastră. Zygonii au două arme pe care le folosesc cu iscusință: atingerea lor care poate foarte ușor să paralizeze un om și capacitatea de a lua forma oricărei creaturi ce are viață imitându-i amprenta biologică.

Cred că începeți să vă dați seama care este adevăratul pericol. Dacă zygonii pot să imite oamenii, în cine să mai ai încredere? Răspunsul corect: în nimeni. Oricine poate fi un zygon deghizat. Inclusiv Doctorul.

Fiecare poveste un mister

Cred că ceea ce m-a atras cel mai mult la acest serial și, mai nou, la cărțile publicate de BBC Books în seria Monster Collections, este că fiecare poveste începe cu un mister. Fiecare narațiune are o alură de roman polițist. Nu știi aproape niciodată de la început cine este rău-făcătorul sau cine este extraterestrul rău. Trebuie să urmărești indiciile, care pentru cei care au o vastă cunoștință a universului Doctor Who, este un adevărat deliciu.

Fiecare personaj (om sau extraterestru) vine cu propriile motivații, agende ascunse și răsturnări de situații care fac ca aceste narațiuni să fie presărate cu mici revelații și o mare satisfacție când toate piesele misterului se potrivesc împreună și îți oferă rezolvarea.

Câte ceva despre Doctor

Doctorul zboară prin Univers în trecut și viitor, se plimbă prin prezentul nostru, vizitează planete noi, galaxii îndepărtate, peste tot găsind o rană pe care să o vindece, un război pe care să îl oprească, o dictatură pe care să o înăbușe din fașă, o nedreptate pe care să o oprească. E mereu în alertă, are mereu o încântare de copil față de lucrurile noi (cel puțin cel de-al 10-lea Doctor), dar îți lasă impresia că fuge de ceva. Ceea ce și face. Fuge de propriul trecut, de păcatele trecute, temându-se să nu ajungă să fie din nou omul care a distrus complet două rase extraterestre. 

Acest trecut tumultos, dureros și rușinos, este creuzetul în care s-au format motivațiile pentru majoritatea acțiunilor Doctorului. Tot el este cel care conferă complexitate personajului.

Ceea ce face să fie fascinant cum au putut să îl joace 13 actori diferiți, fiecare în stilul lui, și totuși să păstreze o coerență în personalitatea Doctorului păstrând trăsăturile lui esențiale de caracter.

O scurtă concluzie la un articol lung

Înțepătura Zygonilor mi-a adus o bucurie copilărească. Ca atunci când descoperi printre jucării una pe care nu ai mai văzut-o de mult, pe care credeai că ai pierdut-o. 

De asemenea, este și o oportunitate să vă vorbesc despre acest serial cu o scriitură superbă, pus în mișcare nu de explozii sau CGI și efecte speciale, ci de povestea lui.

Nu am citate pe care să vi le împărtășesc din această carte, dar vă recomand să urmăriți serialul. Poate fi destul de copleșitor și greu de înțeles dacă te arunci pur și simplu în mijlocul lui. Dar există câteva puncte bune de pornire: sezonul 1 din 2005, dacă vreți să o luați de la zero cum s-ar spune. Sau sezonul 10, care a rulat anul trecut, în care Doctorul este jucat de magnificul Peter Capaldi (un actor scoțian cu sprâncene stufoase și un joc impecabil). Sau chiar cu sezonul 11, care, conform ultimelor știri se lansează toamna aceasta și, pentru prima dată în toată istoria serialului Doctorul va fi jucat de o femeie.