The Warded Man de Peter V. Brett – fantasy de dragul lumii fantastice

Numele lui Peter V. Brett a apărut din ce în ce mai des în ultimii ani prin articole și pe bloguri ca numele unui autor cu voce puternică în literatura fantasy. Sper rușinea mea nu auzisem de el, nici nu îmi părea a fi unul din autorii care merită citiți. M-am înșelat.

Însă, la finele anului trecut, am prins o ofertă bună la primul ebook din seria Demon așa că am zis să văd despre ce este vorba.

Cartea începe destul de încet, setează regulile lumii, pune fundația personalității protagoniștilor inserând tensiune, pierderi, dorințe și regrete. De aceea, poate, evoluția personajelor nu este surprinzătoare. Însă, pentru toată atenția pe care a oferit-o universului acesta populat de oameni ziua și dominat de demoni noaptea, pare că Peter V. Brett s-a grăbit totuși când vine vorba de relația dintre personajele principale – Arlen și Leesha. Dar despre asta, ceva mai încolo.

Regulile jocului în Thesa, lumea creată de Peter V. Brett

Umanitatea este obligată să se bucure doar de jumătate de viață. De timpul în care soarele răsare pe cer până apune. Noaptea, oamenii se ascund în case, hambare, pivnițe care au inscripționate în pereți, în prag, în geamuri simboluri de protecție. Orice reușește să se ascundă în spatele unui astfel de simbol nu poate fi atins de demonii care se materializează din adâncuri și atacă orice ființă vie.

Orașele mari, cetățile, au simboluri de protecție pe zidurile de piatră, dar până și acelea nu te pot apăra de demonii zburători.

Tipologii de demoni

Există o varietate de creaturi din adâncuri, fiecare adaptată la mediul în care apar. Sunt demoni de pădure, demoni de deșert, demoni de piatră, demoni de vânt sau de foc. Fiecare cu abilități și capacități specifice pe care, Arlen, personajul pe care îl urmărim mai bine de jumătate din carte este însetat să le învețe. De ce? Ca să găsească slăbiciunile demonilor, ca să se poată lupta cu creaturile care i-au ucis mama.

Trebuie să menționez că oamenii, deși aveau aceste simboluri ele puteau fi folosite doar pentru apărare, iar demonii care se atingeau de ele nu pățeau practic nimic, înafară de faptul că erau blocați să se înfrupte din oameni.

Mitologie

În vechime, cu sute și sute de ani în trecut, oamenii din lumea lui Peter V. Brett se luptaseră cu demonii. Aveau arme pe care le puteau folosi să îi răpună pe demoni. Dar, devenind prea neglijenți după secole de pace, sute de ani în care demonii nu s-au mai materializat, au fost luați prin surprindere. Demonii au revenit. Oamenii au pierdut multe vieți, dar și cea mai mare parte din cunoștințele pe care le aveau când venea vorba de lupta împotriva demonilor.

Tot ce au mai rămas au fost niște warduri de protecție și câteva trucuri ale vrăjitoarelor din sat, care se asigurau că informațiile pe care le dețineau nu erau distruse definitiv de demoni, dar nici nu ajungeau pe mâna oamenilor.

Mie Peter V. Brett mi-a lăsat impresia că acel trecut îndepărtat era oarecum un fel de secolul 20 al nostru. Sper ca în următoarele cărți din serie să aflu mai multe despre trecutul istoric al Teshei. Dar, cumva, revenirea demonilor a împins în spate progesul umanității, până în evul mediu. De asemenea, i-a izolat. Fiecare trăind în cetăți, la distanță unii de alții, ascunzându-se de pandemonie în spatele acelor ward-uri.

Critici minore

Sunt puține lucruri care nu mi-au plăcut la cartea lui Peter V. Brett, dar trebuie să le menționez pentru că am senzația că dacă le-ar fi nimerit, atunci ar fi fost un fantasy clasic aproape de perfecțiune.

Așa că am să le iau punctual:

1. Relația dintre Arlen și Leesha.
Cum menționam mai sus, este grăbită. Ea 30 și ceva de ani nu își găsește pe nimeni și brusc, la câteva zile după ce este violată de niște barbari cade în brațele acestui bărbat tatuat și puternic și fac dragoste în pădure. Ceva nu se leagă. Nu după ce ai suferit o astfel de traumă. Ca mai apoi, doar după câteva pagini să se comporte ca un cuplu a cărei relație a trecut la faza de „it’s complicated”. Nu. Nu se leagă.

2. Unele personaje par să intre în scenă doar pentru a rezolva o treabă, a crea un pic de tensiune, de a fi puse în contrast cu eroul nostru și a-i evidenția calitățile, ca apoi aceste personaje să dispară definitiv. Nu mai știm nimic din ce s-a întâmplat cu ele. Acum, recunosc, e posibil ca ele să nu aibă povestea încheiată pentru că le vom mai întâlni în următoarele cărți din serie. Deci, să zicem că acest lucru este doar pe jumătate un minus.

3. Nu-mi place că Arlen, al lui Peter V. Brett, în volumul acesta este eroul singuratic care are misiunea de a salva lumea. Nu doar că ajunge să fie ce și-a dorit: Mesager, dar el ajunge și să-și depășească condiția ajungând să fie Omul Tatuat – cel care poate ucide demoni cu mâinile goale. Evoluția este de admirat, dar îmi sună ca o lăută falsă. Nimeni, nimeni nu are o voință atât de puternică, nimeni nu poate avea o evoluție, un catharsis atât de puternic pe cont propriu.
Pe de altă parte este un roman fantastic… și nu e neapărat greșit să ai un erou care își depășește condiția prin propriile puteri, care devine mai puternic când reușește să scape cu viață din condițiile limită. Ceea ce nu te omoară, te face mai puternic și te lasă cu handicapuri emoționale.

Un plus major pentru Peter V. Brett

Vreau să vorbesc puțin despre un aspect care mi-a plăcut mult. Trădarea.

Cum spuneam, The Warded Man este o carte destul de directă, care urmărește, în cea mai mare parte, călătoria unui băiat, căruia îi este ucisă mama de demoni, de la neputincios, la ucigaș de demoni – monstru înspăimântător atât pentru demoni, cât și pentru oameni. Evoluția personajului nu este surprinzătoare. Peter V. Brett construiește cu răbdare și migală fiecare moment esențial pentru definirea caracterului personajului.

Dar, ultimul moment definitoriu (înainte ca Arlen să ajungă omul tatuat) ia forma unei trădări.

Arlen se află într-una din cetățile din deșert, Oaza Zorilor, unde ajunge după ce recuperează o suliță ce poate răni și chiar ucide demoni. Deși este considerat un străin, el este privit cu ochi buni de mulți din comunitatea cetății – care, trebuie să adaug, este evident mapată pe cultura statelor arabe. Ba chiar are câțiva prieteni printre acești străini.

Trebuia să prevăd ce avea să urmeze, dar nicio clipă nu mi-am imaginat că drumul pe care avea să o ia povestea avea să implice trădarea. Deși… în retrospectivă, toate elementele erau acolo. Avertismente, subtile reacții, dar și o prea deschisă apreciere.

Rezultatul, Arlen este trădat de cei alături de care luptă. Arma descoperită de el îi este furată și aruncat la demoni. Dar Ar învinge demonii cu mâinile goale, prin ingeniozitate. Iar când te aștepți ca în sfârșit valoarea să îi fie apreciată este răpus din nou și aruncat în deșert să moară de sete sau ucis de demoni în noaptea următoare. Toată bucata aceasta pe care v-am descris-o este superb construită și cum ziceam, definitorie pentru cine ajunge să fie omul tatuat.

Citate

He hid in the cellar because he was scared to die, and then killed himself because he was scared to live…

There’s other ways to protect yourself and your family, Arlen. Wisdom. Prudence. Humility. It’s not brave to fight a battle you can’t win.

Adventure. The word cut past sadness and fear, sending a thrill through her.

The Warded Man de Peter V. Brett

Dacă ați citit seria Demon de Peter V. Brett mi-ar plăcea să aud părerea voastră. Cum sunt următoarele cărți? Mai bune decât prima? Mai puțin bune? Lăsați un comment aici sau pe facebook, pe Tzara cu cărți.