Robert L. Heinlein și un SF pe Lună

Este și o provocare, dar și set-up-ul în care are loc 80% din acțiunea cărții lui Robert L. Heinlein: The Moon Is A Harsh Mistress. Vă scriu foarte pe scurt premiza și miza acestei cărți, apoi am să trec la părțile neconvenționale din carte.

Premiza

Un grup de oameni cu afinități comuniste sunt nemulțumiți de modul în care Autoritatea Lunară conduce lucrurile și de faptul că lunaticii (loonies în carte), oamenii care trăiesc pe lună, deși muncesc de zor nu își primesc partea corectă din resursele pe care le livrează înapoi pe pământ. Așa că se pune la cale o revoluție.

Miza

Acum, înainte de a înțelege exact miza trebuie să știți că lunaticii sunt în esență fii și fiice ai unor prizonieri trimiși pe lună cu generații în urmă ca să lucreze pământul cum s-ar spune. În galerii săpate în piatra lunară s-au instalat sere în toată regula unde se cresc recolte pentru pământul supra-populat. Recoltele sunt aruncate de pe lună, înspre pământ printr-o catapultă computerizată. Iar toată această operațiune este controlată de Autoritate. Un board condus de pământeni, care trimit periodic un Paznic pe Lună care să se asigure că se ating cotele necesare pentru hrănirea planetei supra-populate.

Miza este următoarea: fie lunaticii obțin libertatea și devin o țară independentă, fie aveau să înceteze transportul de cereale spre pământ cu riscul de a stârni un război. E simplu. Libertate sau nimic. Iar lunaticii sunt… lunatici. Gata să își urmeze scopul chiar și atunci când toate pronosticurile sunt în dezavantajul lor.

Cred că această carte ar fi putut fi scrisă mai dinamic, mai antrenant, cu mai mult suspans. Este evident că pentru Robert L. Heinlein primează ideea și nu acțiunea. Probabil de aceea a și ales ca totul să fie narat de un singur personaj: Mannie – un tehnician cu braț robotic, ce ajunge să fie generalul armatei lunaticilor și care își amintește toată povestea.

Neconvenționalul

1. Robert L. Heinlein scrie întreaga carte într-un jargon inventat. Cam cum e limbajul din Portocala Mecanică – un alt SF clasic.
   Mici defecte de vorbire, o frazare mai ciudată și o mulțime de prescurtări sau cuvinte aduse împreună ca într-un accident de mașină și ceea ce rezultă este limba celor de lună, care nu are o gramatică anume (chiar dacă la un moment dat cineva din noul guvern al Lunii este preocupat de asta mai mult decât de războiul iminent cu Terra).
2. Robert L. Heinlein ține cont de principiile științei și își imaginează foarte bine cum ar reacționa trupului unui om născut pe lună dacă brusc ar ajunge și ar locui pe Terra unde gravitația este de șase ori mai mare.
3. Un AI care știe de glumă. Adică de la un moment dat. După ce Manny, primul și cel mai bun prieten al AI-ului, îi feeduiește manual glume pe care le cataloghează în trei categorii: fals, adevărat oricând, adevărat o singură dată. Adică, unele glume nu sunt glume, alte sunt amuzante o singură dată, iar altele oricând. Mi s-a părut foarte interesant că ceea ce ne face oameni în concepția lui Robert L. Heinlein, în parte cel puțin, este simțul umorului. Oare așa să fie?

Aceste trei elemente aduc savoare lecturii care de altfel, pe alocuri este destul de greoaie. În plus, ele aduc specificitate și plauzabilitate. La vremea la care Robert L. Heinlein scrie cartea, oamenii pășiseră pe lună. Totuși, până la o colonie și orașe pe Lună este un exercițiu de imaginație serios. Dar, aceste lucruri nu mai pare chiar atât de îndepărtate. Cel puțin nu acum, când NASA va trimite din nou oameni pe lună în anul 2024, iar Elon Musk vrea să înceapă colonizarea planetei Marte în 2023.

Viitorul arată bine, nu? Mai puțin dacă transformăm Luna sau Marte în lagăre de muncă silnică.

Vă las și câteva citate care cred că pun în lumină esența cărții: cum să pui pe picioare o revoluție perfectă.

Revolution is a science only a few are competent to practice. It depends on correct organization and, above all, on communications. Then, at the proper moment in history, they strike. Correctly organized and properly timed it is a bloodless coup. Done clumsily or prematurely and the result is civil war, mob violence, purges, terror.

I am free, no matter what rules surround me. If I find them tolerable, I tolerate them; if I find them too obnoxious, I break them. I am free because I know that I alone am morally responsible for everything I do.

If was one thing all people took for granted, was conviction that if you feed honest figures into a computer, honest figures come out. Never doubted it myself till I met a computer with sense of humor.

Robert L. Heinlein – The Moon Is A Harsh Mistress

Lecturi științifico-fantastice să aveți!