Top 10 cărți fantasy din biblioteca de la București

Fantasticul este genul meu literar preferat. Am tot încercat să-mi găsesc o explicație – de ce mă atrag atât de puternic cărțile infuzate de magie, animale fantastice, lumi inventate? Chiar citesc literatură foarte diversă și în ultimii doi-trei ani chiar și non-ficțiune într-un procent tot mai mare. Doar ca să vă faceți idee: lista de cărți pe care le citesc în acest moment conține vreo două din categoria fantasy, un tratat teologic, un roman polițist și încă două SF-uri. Totuși, inima mea înclină mereu spre cărțile care mă introduc în lumi noi, pe care nu le-am mai întâlnit niciodată.

Iată câteva dintre motive. Nu spun că sunt cele mai bune motive, dar cumulate cred mă influențează suficient de mult încât să încline balanța în direcția fantasy-ului.

5 motive pentru care aleg să citesc cărți fantastice

1. Îmi pare că realitatea asta nu e suficientă. Am mereu senzația că suntem învăluiți de o perdea de care nu putem trece. Că suntem prinși într-un balon de săpun, pe care dacă am reuși să-l spargem, să-l străpungem, ne-am trezi dintr-o dată într-un univers unde posibilitățile și potențialul ar fi cu adevărat nelimitat.
2. Mi-ar plăcea să existe magie. În câte moduri ai putea ajuta lumea… și cât de periculos de frumos ar fi totul.
3. Lucrurile sunt întotdeauna mai interesante când intră un dragon în scenă. Sau un magician cu puteri de nestăvilit. Magia aduce piper în orice rețetă de roman. „Spices things up a little bit.” De exemplu, un jaf devine de o mie de ori mai interesant când ai bariere magice de trecut. Sau hoțul mai dificil de prins când se folosește de magie să deschidă un portal să intre în seif și să iasă.
4. Lumi noi, neașteptate, cu reguli noi. Îmi plac la nebunie hărțile din cărți. Mă pot transpune acolo într-o clipită.
5. Îmi extind imaginația. Acest lucru cred că este evident. Dar, după ce citesc o astfel de carte, mă simt plin, saturat, mai îmbogățit. Nu zic că nu găsesc frumusețe și emoție și bogăție în alte genuri literare, dar parcă romanele fantastice abundă. Tocmai pentru că au acest elemente în plus (worldbuilding, reguli ale magiei, rase nemaiîntâlnite cu tradiții și istorii în spate, geografie nouă).

Fără prea multe alte cuvinte de umplutură, iată cele 10 cărți fantasy din biblioteca de la București (zic București pentru că în cea din Baia Mare nu am ajuns să fac poze). Dar când trec pe acolo promit să fac un articol și cu 10 cărți fantasy de pe rafturile mele – pentru că nu se poate să iubești fantasy-ul și să lipesească din listă tocmai Tolkien. Vă promit că nu lipsește, dar e în altă bibliotecă.

10 cărți fantasy preferate

Six of Crows – Leigh Bardugo. Pentru cei care încă nu știu seria: e un fel de Ocean’s 11, 12 sau 13, doar că avem magie și niște orașe care se aseamănă izbitor de mult cu Amsterdam și Sankt Petersburg. Merită citită din plin. Acțiune, dialog, răsturnări de situații. Bineînțeles, dacă citește Six of Crows o să treci imediat la continuarea ei: Crooked Kingdom.

Bone Season – Samantha Shannon. Un fel de istorie alternativă, fantastică, în care Oxfordul este lagăr de concentrare pentru persoanele cu puteri psihice. De ce? Pentru că există o rasă extraterestră, extra-realitate dacă vreți, care se hrănesc cu aceste puteri și au pus stăpânire pe Marea Britanie, Irlanda și o bună parte din Europa. E povestea clasică a „underdogului” care se luptă să supraviețuiască și salvează lumea în același timp. Dar e superb scrisă. Am mai zis-o: Samantha Shannon are o grijă pentru cuvinte cum puțini scriitori contemporani pe care i-am citit au. E o întreagă serie și mai trebuie să apară vreo 3 cărți.

American Gods – Neil Gaiman. Gaiman are un stil unic de scris. Cu întorsături specifice de frază și teme ușor întunecate. Cred că i-aș recunoaște scrisul și doar dacă aș citi o pagină la întâmplare. „Zeii americani” este o carte complexă. Te scoate puțin din zona de confort, doar ca să o citești până la capăt. În plus îți deschide mintea. Te face să îți pui întrebări. Iar asta mi se pare una dintre cele mai mari calități la o carte.

The Ice Dragon – George R.R. Martin. O povestioară ca un basm, scrisă de autorul seriei Game of Thrones. Mi-a plăcut mult de tot. Cred că mai mult chiar decât sute de pagini din neterminata serie mai sus menționată.

Artemis Fowl – Eoin Colfer. Dacă ar fi vreo carte care să înglobeze tot ce e mitologie irlandeză în ea, atunci probabil ar fi aceasta. Artemis Fowl e genul acela de carte care odată deschisă, nu-ți dai seama că ai ajuns la final. Are ca personaj principal un puști geniu, care se gândește doar cum să se îmbogățească, ca să fie o mândrie pentru dinastia (de rău-făcători) Fowl. E dispus chiar să șantajeze populația de spiriduși care locuiesc sub Irlanda.

The Lion, the Witch, and the Wardrobe – C.S. Lewis. E un clasic. Nu prea am ce să zic aici. Îmi place însă foarte mult că trecerea de la realism la magic se face printr-un dulap. Ceva atât de… anost. Mă gândesc că e un fel de a spune „dacă ai suficientă imaginație, orice lucru, oricât de banal, te poate duce pe un tărâm fantastic.” E nevoie doar de puțină imaginație și poate puțină credință.

The Raven Boys – Maggie Stievfater. Am mai vorbit de seria aceasta. Aici și aici. Are și părți bune și părți mai puțin bune. Dar în ce excelează, din punctul meu de vedere, este construcția personajelor și a relațiilor dintre ele. Gansey și gașca lui e posibil să fie dintre cele mai bine conturate și profunde personaje din toată literatura contemporană numită young adult.

Jocul Necromanților – Andrei Mazilu. Întunecată. Complexă. Cartea lui Andrei Mazilu de introduce într-o lume în care, cel puțin pentru ochiul minții mele e mereu noapte. Sau hai, penumbră. În cel mai bun caz. Personaje cu motivații puternice și monștri grotești cu chip de om. Îmi pare că are niscaiva influențe din Witcher. Însă doar ușor, pentru că lumea este originală, la fel și multitudinea de creaturi, respectiv zeități.

Colour of Magic – Sir Terry Pratchett. Nu cred că e vreo știre pentru cineva care a intrat cel puțin de 2 ori pe blogul acesta, sau pe pagina mea de instagram. Sir Terry Pratchett e scriitorul meu preferat la ora actuală. Iar lumea Disc (Discworld) este pe cât de complexă și bine construită, pe atât de fascinantă și pline de surprize. Abia aștept să mai crească copiii încă vreo 3-4 ani ca să revin alături de ei pe Disc.

His Dark Materials – Phillip Pulman. Nu e ultima pentru că e pe locul 10 în preferințele mele, ci pentru că așa s-a nimerit. Așa am găsit cartea în bibliotecă (nu mi-am făcut timp să le aranjez în ordine alfabetică). His Dark Materials merge citit fie imediat după Cronicile din Narnia, fie în paralel. Este un contra-răspuns fantasy de cea mai bună calitate literară la scriitura lui C.S. Lewis și influențele creștine care infuzează Narnia.

În loc de concluzie

Știu că din topul acesta e posibil să lipsească capodopere pe care voi le-ați citit. Dacă credeți că mi-a scăpat ceva ce nu trebuie ratat lăsați-mi un comentariu și promit că le citesc. Adică, citesc cel puțin comentariul. Am un TBR lung de nu-i mai văd capătul. Dar acum serios, care carte fantasy lipsește din această listă?