Asta până când nu am dat peste o serie de audiobook-uri conexe Lumii Disc. Sunt 5 la număr. 4 dintre ele vorbesc despre știință în Lumea Disc și unul despre folclorul, legendele și miturile acestui tărâm fantastic și legăturile neașteptate cu lumea noastră. Pentru că, după cum spune Terry Pratchett în repetate rânduri, „ideile călătoresc libere prin multivers”.
De unde să încep oare să vă povestesc cât de fascinantă este pentru mine Lumea Disc? Din munții Ramtop? Sau din „Olimpul” pratchettian? Sau poate Ankh-Morpork. Mai bine din Ubervald? Sau și mai bine din minele dwarfilor din Ubervald? Vă mărturisesc: pe cât de complexă și bine pusă la punct este geografia Lumii Disc, pe atât de complexe sunt mitologiile, istoria și personajele care populează această versiune de univers.
Poate pentru că am citit cele mai multe dintre volume cu urechile, într-o redare impecabilă a actorului, dramaturgului și scriitorului Nigel Planer (care dacă nu mă înșel deține recordul pentru cele mai multe voci diferite realizate în cadrul aceleași opere), în mintea mea toate aceste locuri pe care le-am menționat mai sus vin și cu o acustică a lor, cu accente și peculiarități de vorbire. În audiobook-urile Lumii Disc îți dai imediat seama când vorbește căpitanul Vimes, un vampir sau Granny Weatherwax, fapt ce te transpune într-o clipă lângă aceste personaje, la un pas în fața lor.
Iar audiobook-ul „The Folklore of the Discworld” a avut exact același efect asupra mea, chiar dacă abordarea a fost una mai academică. Ce a adus în plus această carte a fost o admirație și mai mare pentru munca lui Terry Pratchett, care a preluat și a răstălmăcit întâmplări, eroi, legende și mituri din toate colțurile lumii, îmbinându-le în noi și noi idei, reușind cumva, în același timp, să facă o critică subtilă și sublimă la problemele societății contemporane.
Pe scurt, cartea aceasta m-a făcut să râd de absurditatea unor tradiții existente în lumea noastră și regăsite în Lumea Disc (unde păreau mai puțin absurde), cum ar fi dansurile ce chemau vara (Maurice dance). Un fel de călușari ai Lumii Disc ce dansau să o trezească pe Regina Verii să vină să înlocuiască domnia Iernii. Iar lucrul acesta are mai mult sens în Lumea Disc pentru că Regina Verii și Regele Iernii sunt entități magice reale, care pot da peste cap echilibrul climatic de pe Disc.
Apoi, m-a făcut să mă simt deștept pentru că știam anumite trimiteri mitologice sau înțelegeam unele legături dintre întâmplări și personaje. Aveam puțin habar despre ce se vorbea în această carte (ar fi fost trist să nu fie așa după ce am parcurs toate cele 41 de cărți din serie).
Nu în ultimul rând, cartea aceasta a reușit să-mi satisfacă curiozități cu privire la lucruri despre care nici măcar nu știam că sunt curios: originea lui Moș Crăciun sau a fotbalului. Legătura dintre scaunul de domnie al dwarfilor și o piatră dintr-o catedrală din Marea Britanie pe care este imprimată forma unui fund… divin.
Dar toate acestea mi-au făcut dor de și mai multe povești din Lumea Disc. Ceea ce a adus cu sine regretul că nu vor mai exista alte povestiri de-ale lui Terry Pratchett în colțul acesta de multivers.
***
Acum 3 ani ând am citit că Sir Terry Pratchett a murit m-am întristat instant. Simțeam o supărare inexplicabilă. Nu pentru că îl cunoșteam pe om, ci pentru că știam că odată cu plecarea lui din lumea asta nu va mai exista nici o aventură nouă în Lumea Disc. Am fost afectat de moartea celui care a creat Lumea Disc, un tărâm atât de asemănător cu al nostru și totuși atât de diferit. Nu pot totuși să nu fac o paralelă cu moartea Creatorului. Zilele acestea creștinii au sărbătorit moartea și învierea lui Isus. Creatorul a murit ucis de propria creație. Întristarea care mă cuprinde la gândul acesta e mult mai mare.
Sir Terry Pratchett a avut parte de o moarte mai bună. Nimic din creația lui nu a încercat să îl sfârșească. Nici un trol, nici un asasin din ghilda asasinilor, nici o vrajă a profesorilor incompetenți (parțial) din Universitatea Nevăzută nu l-a atins. Poate doar Moartea – acest concept universal valabil, regăsit în toate multiversurile și care e inexorabil prezent și în viețile noastre.
Dar nu vreau să vă întristez. Voiam doar să vă spun că ascultând audiobook-ul acesta mi-am dat seama cât de dor îmi era de Lumea Disc și de scrierile lui Terry Pratchett.
Ca de obicei, vă las cu un citat din carte:
“Stories of imagination tend to upset those without one.” Terry Pratchett
*harta Ankh-Morpork-ului a fost preluată de aici.
No Comments