Rezumat
Nisal, Cetatea Zăpezilor, paradis al artiștilor și al magicienilor, este zguduit din temelii în urma unui complot sinistru.
Prinși la mijloc, Lied, un bard cu talente ce depășesc cu mult o ureche muzicală, alături de banda lui de hoți de buzunare, au de înfruntat demoni străvechi, armata Umbrelor și magia neagră abil mânuită de Magiștrii regatului.
Dar dușmanul lor cel mai mare este timpul. Astfel că oameni, liandrini, zollany și dragoni legendari treziți din negura amintirilor trebuie să lupte împreună pentru a împiedica distrugerea iminentă a Nisalului.
Miza? Inima Dragonului, un artefact ce îi oferă posesorului ei putere nelimitată și capacitatea de a distruge sau de a reface lumea.
V-a stârnit interesul descrierea cărții? Atunci o puteți lua de pe Crux Publishing.
Dacă vreți să aflați mai multe despre universul cărții și cum a luat el naștere, citiți în continuare, scroll în jos după imagine.
Istoria Nisalului
Era toamnă. Cred. Parcă zilele se terminau mai repede, iar nopțile se întindeau nedeterminat sau până când afară noaptea se plictisea să mai fie noapte. Era anul 2012 sau 2013. Lucram la o agenție în Arad și munca era cam tot ce știam. Mai luam câte o gură de aer duminica la biserică și apoi îmi petreceam restul săptămânii cu capul sub valurile de proiecte.
Într-una din astfel de seri, după ce o serie de propuneri s-au întors cu modificări, stând cu art-ul meu de atunci, acum ilustrator și game designer, Gabi Tanko, am început să ne plângem de lipsa de percepție și înțelegere artistică/creativă a clienților. Dar pentru că amândoi eram (și cred că încă suntem) pasionați de fantasy și rpg-uri, lamentația a luat o întorsătură creativă și am început să ne imaginăm cum ar fi dacă ar exista un loc al artiștilor, o cetate unde arta să fie apreciată și unde până și ultimul felinar de pe stradă să fie o operă de artă.
În clipa aceea s-a născut Nisalul. Dar unde era acest Nisal? Unde exista el sau mai bine spus unde ar fi putut exista?
Istoria Nlithiei
Copilăria, liceul și facultatea le-am făcut la Baia Mare. Acolo, pe toată această perioadă am avut un prieten cu o imaginația bogată, care îmi era mereu partener de aventură. Olimpiu și cu mine pierdeam ore desenând și imitând personaje din anime-uri. Ca în orice proces artistic, imitarea este primul pas și apoi este urmată de propriile creații stângace. Împreună am scris și desenat povești din ce în ce mai complicate, care ne stârneau imaginația și mai mult. Dacă sunteți curioși să vedeți ce scriam pe atunci, îmi pare rău, acele hârtii nu vor vedea lumina zilei niciodată. Cel puțin așa sper.
Ce legătură au toate astea cu Inima Dragonului, cu Nisal? Ei bine, Olimpiu este creatorul hărții Nlithiei, lumea în care a fost ridicat Nisalul prin sacrificiu, sânge și magie. Iar când m-am mutat din Baia Mare la Arad am luat această hartă fascinantă (care pe atunci habar nu aveam ce să fac cu ea, dar detaliile ei, numele ciudate de orașe și râuri mă atrăgeau inesplicabil și îmi hrăneau imaginația) cu mine. Cu acordul lui bineînțeles. Așa că, atunci când am pus bazele Nisalului, nu a durat mult până să găsim coordonatele Cetății Zăpezilor pe tărâmurile Nlithiei.
Puteti vedea un colt din tărâmul Nlithiei, în spate, pe harta colorată de pe perete.
Istoria cărții
Nu a durat mult până povestea a început să se contureze. Personajul trebuia să fie un erou care nu voia neapărat să fie erou. Nisalul și lumea întreagă trebuiau să fie în pericol, lupta dintre bine și rău prezentă, iar deznodământul, deși ușor de intuit, trebuia să fie neașteptat. Noapte de noapte, după orele lungi de birou, am scris pagină după pagină. Toată povestea s-a închegat în doar 45 de zile. Bine, poate au fost 46 sau 47, nu mai țin minte exact, dar totul s-a întâmplat foarte repede. Rescrierea ei a durat șase luni de zile. Iar apoi, pauză. Nu am mai făcut nimic cu cartea. A rămas salvată pe dropbox luni și luni de zile.
Printr-o serie de circumstanțe nu dintre cele mai plăcute am ajuns la București să îmi caut norocul într-una din agențiile de publicitate de aici (poate cândva voi detalia într-o postare sau o poveste modul providențial prin care am ajuns la București – da, știu să folosesc și cuvinte prețioase). Aveam cu mine un ghiozdan plin cu haine de schimb, bani cât pentru 2 săptămâni, o chirie asigurată de un prieten și un singur interviu de angajare, chiar dacă am abordat vreo 15 agenții. Dar, poate cel mai important, o aveam pe cea care doar un an mai târziu avea să-mi devină soție. Suntem deci în anul 2014, iar eu mă mutam în București. Tot răul spre bine, nu?
Istoria publicării
După ce viața a început să se liniștească, după alte încercări scriitoricești, povestiri și nuvele pe care încă le țin ascunse pe un drive, am decis să rescriu Inima Dragonului și să o înscriu în două concursuri de debut. Inima Dragonului ajunge finalistă în ambele concursuri, dar nu convinge pe nimeni că merită să fie publicată. Însă, se pare că are potențial. Așa că trimit manuscrisul celor de la Crux Publishing, editură despre care citisem doar pe net, dar care văzusem că publică în mare parte doar fantasy și sf.
Blu le face cu ochiul. Doar că planul editorial e plin. Mai trebuie să aștept câteva luni și să publicăm la anul. Acesta e mesajul pe care îl primesc împreună cu alte câteva cuvinte care mi-au făcut inima să bată mai repede. De bucurie, bineînțeles. Cuiva chiar îi plăcuse cartea mea suficient de mult încât să o publice.
Nu m-am așteptat în nici un caz la ce a urmat: revizii (haha).
A trecut anul și am început să lucrăm la carte. Am rescris-o de încă vre două ori și părți bune din ceea ce consideram eu o carte bună au fost reajustate pentru ca în final să am o poveste mai bună, consistentă, coerentă și consecventă. Iar asta în mare parte datorită Andreei Sterea care a avut răbdare și care și-a dorit să vadă Inima Dragonlui tipărită la fel de mult ca mine.
Pe 1 aprilie 2017, fără glumă, are loc lansarea volumului meu de debut „Inima Dragonului”. Restul e istorie. Care încă se scrie. Pentru că mai sunt multe balade din Nlithia pe care încă nu le-ați auzit. Iar una din ele apare destul de curând.
